Vorbim despre dezvoltare durabilă,
încercăm să găsim soluții pentru problemele de sănătate, dar uităm de ce
e sub „nasul nostru”, de mediul înconjurător pe care cu atâta ură părem
să îl distrugem în goana nebună de a avea un trai mai bun. Practic,
încercăm să ajungem la concluzie, fără a lua în considerare datele
problemei.
Importanța economiei circulare a fost
mult subestimată, legislaţia este deficitară atât în ceea ce privește
colectarea selectivă, cât și în ceea ce privește deşeurile provenind din
ambalaje şi de la vehiculele scoase din uz, iar potențialul de creare
de noi locuri de muncă este semnificativ.
Economia circulară presupune abordarea
deşeurilor ca resursă şi, pe această bază, consolidarea legăturii dintre
reducerea deşeurilor şi gestionarea eficientă a resurselor. Tranziţia
fundamentală este de la ciclul “procurare-producţie-consum- eliminare” la ciclul “refolosire-reparare- recondiţionare-reciclare”.
Prin urmare, România merită un „trai mai bun” asigurat de 10 măsuri clare:
Măsura 1: Modificarea Legii nr. 101/2006
privind salubritatea localităţilor și clarificarea statutului juridic
al deşeului. Precum și clarificarea definiţiei aliajelor. În Codul
Fiscal se aplicã taxarea inversã pentru deşeuri, însã unii operatori
beneficiazã de derogare de la Ministerul Economiei Comerţului şi
Turismului pentru comercializarea de aliaje. Astfel ce elimină oficial
noţiunea de „deşeu”, termenul utilizat fiind de „lingou” pentru care se
aplicã TVA, ulterior fiind fraudat.
Măsura 2: Reglementarea modului de
operare al companiilor de salubritate prin negocierea de contracte în
competiţie cu toţi colectorii autorizaţi atunci când este vorba de
deşeurile reciclabile şi/sau industriale de la operatorii economici.
Măsura 3: Aplicarea principiului
european conform căruia „poluatorul plăteşte” deoarece subvenţionarea
serviciului de salubritate de către primării nu stimulează implicarea
cetăţenilor în procesul economiei circulare.
Măsura 4: Schimbarea abordării
“producerii de deşeuri” la consumatorul casnic deoarece, în prezent,
taxarea se face pe persoană ceea ce face să lipsească interesul
populaţiei pentru sortarea/reciclarea deşeurilor. Modificare sistemului
de taxare din taxarea pe persoană în taxarea pe cantitatea de deșeu
menajer produsă ar creşte cantitatea de deşeu ce ajunge în sistem pentru
a fi reciclată.
Măsura 5: Creşterea progresivă a taxei
de depozitare de la gropile de gunoi după o schemă pe termen lung
corelată cu nivelul creşterii ratelor de reciclare a materialelor,
astfel încât cetăţenii să nu plătească tarife mai mari ale serviciilor
de salubritate.
Măsura 6: Consolidarea funcţiei de
control a Gărzii de Mediu, Consiliului Concurenţei, etc. pentru evitarea
practicilor de dumping din partea companiilor internaţionale.
Măsura 7: Utilizarea resurselor Fondului pentru Mediu pentru dezvoltarea infrastructurii şi a calităţii colectării separate.
Măsura 8: Introducerea cât mai urgentã a
unui sistem informatic de trasabilitate a deşeurilor din momentul
generãrii pânã la valorificare/reciclare şi eliminare, finanţarea fiind
asiguratã prin POS MEDIU.
Măsura 9: Redeschiderea industriilor locale prin folosirea materiilor prime reciclate (ex: Romcarbon, Stirom).
Măsura 10: Dezvoltarea unui Hub de cercetare on-line al universitãţilor/companiilor/ fundaţiilor
în domeniul economiei circulare şi apropierea lor de Platforma Circular
Economy 100 pentru creşterii capacitãţii de know-how.
See more at:http://www.andreeapaul.ro/blog/2015/04/facem-ceva-pentru-tara-sau-dormim-in-bocanci/